Pe Andreea o cunosc de 15 ani, iar pe Alexia inca din burtica mamei. Si acum mi-aduc aminte ghemotocul de fetita imbracata in rosu, ca mama sa care-i facea cunotinta cu publicul de milioane de oameni, la 1 decembrie 2000. De cateva saptamani Alexia are buletin. Iar prima sedinta foto sport din viata lor mi-a demonstrat ca energia, buna dispozitie si naturaletea sunt mostenire de familie. Una care te poate molipsi.
CSID: Cum v-ati simtit impreuna la prima sedinta foto sport? Care a fost starul?
Andreaa: Alexia. Ea este noul star din familia noastra, ceea ce ma bucura. Pentru ca vorbim despre sport, am pasat stafeta.
CSID: Tu, Andreea, esti o persoana energica, faci sport de mica. Pentru copii tai, ai urmat acelasi model?
Alexia: Facem sport de cand suntem mici. Tot timpul am facut sport, si de performanta. Cat mai multe sporturi!
Andreea: Cred ca daca-i inveti de foarte mici, atunci nu stiu ce sa aleaga. Nu cred ca un copil de 3 ani zice ca vrea sa mearga la sport, poate foarte rar. Dar daca-i duci de la inceput, nu neaparat impotriva vointei lor, dar fara ca ei sa realizeze ca trebuie sa faca lucrul respectiv, pe urma se invata si isi doresc si ei sa faca ceva. De exemplu, Alexia a fost cea care a decis sa meraga la dans sportiv. Eu o dadusem la inot, inainte a facut balet, gimnastica ritmica si pentru ca am considerat, atat eu cat si profesoara, ca nu avea acea constitutie fizica pentru gimnastica ritmica mi-a spus ca ar fi bine, daca vrea sa faca sport de performanta, sa faca tenis sau inot. Si atunci am dat-o la inot, a facut ani de zile, a participat si la concursuri, a fost foarte buna. Dupa care, la un moment dat, a venit si mi-a zis, probabil influentata si de „dansez pentru tine”, ca isi doreste foarte mult sa faca dans. A venit de la ea si m-a batut la cap pana cand am vorbit si a mers la dans. Ceea ce a fost foarte bine pentru ca a facut 5 ani si a avut rezultate foarte bune. Cred ca e un sport foarte frumos pentru fete pentru ca le dezvolta complet diferit de inot. Cred ca s-a oprit cu inotul exact cand trebuia.
CSID: Cum rezistai, Alexia, la dans? Banuiesc ca nu era simplu!
Alexia: Nu. Trebuia sa mergem in fiecare zi, cateodata si 4 ore, dar m-am obisnuit.
CSID: Nu e programul copiilor din ziua de azi un pic prea incarcat, apropo de activitatile lor?
Andreea: Da, e foarte incarcat. Alexia incepe la 8.30 si termina ori la 4.30 ori la 5.30, deci este uneori mai mult decat programul de lucru al unui om. Aceasta este doar scoala. Si dupa ora 5.30, trebuia sa-si faca lectiile, sa stea putin si sa aiba si alte activitati. Adica e foarte mult. Si atunci nu mai putea sa faca dans. A inceput sa faca niste ore de hip hop si ca sa ramana la ideea de dans, de muzica. Numai ca acolo e putin mai simplu in sensul ca daca nu te duci, echipa poate sa mearga si fara tine. Insa in momentul in care nu puteai sa mergi la antrenament, acest lucru ii dauna si partenerului tau. Anul acesta, ar vrea sa mearga si la tenis, trebuie sa ne gandim la ceva care sa se potriveasca mai bine programului de la scoala.
CSID: Te energizau orele de dans dupa o zi de scoala obositoare?
Alexia: La inceput, da. La sfarsit, ma oboseau mult. Aveam si acolo prieteni.
Andreea: E mai mult o atmosfera, pe langa faptul ca faci sport.
Alexia: Acum imi place mai mult la hip hop, e muzica mai noua, merg cu prietenii.
CSID: Tu inca faci Pilates. Ai fost tentata sa faci si altceva?
Andreea: Nu, pentru ca imi place foarte mult. Mi s-a parut ca mi se potriveste cu corpul meu, cu ce-mi doresc eu de la mine. Consider ca este bun si pentru varsta pe care o am pentru ca nu-mi dau seama daca as putea sa fac mult cardio. Si prefer sa fac cardio din cand in cand si prefer sa fac ca sport de baza Pilates. Sincer, daca nu ma duc o zi sau doua, ma simt vinovata si nu-mi dau seama daca este o chestie fizica sau psihica pana la urma. E ca un proiect: fiind construita asa, ma deranjeaza ca nu mi-am facut treaba. In plus, sunt om care mananca normal, bine sunt putin atenta, dar nu tin niste cure non stop si atunci nu am voie sa ma las de sport pentru ca se va vedea imediat. Si-mi plac foarte mult si fetele de acolo, e o echipa de oameni doarte draguti si cum zice Alexia, conteaza mult si cu cine te duci cand faci sport. Chiar daca-l faci singur, e important sa ai alaturi de tine pe cineva care sa-ti placa, un antrenor care sa fie bun si cu care sa ai o compatibilitate. Si daca am gasit aceste elemente, nu vad de ce as renunta.
CSID: Apropo de diete, tot bunica va gateste?
Andreea: Nu ne mai gateste bunica, din pacate, pentru ca mama a vut niste probleme de sanatate si ne-a abandonat din acest punct de vedere. Drept urmare, nu mai mancam bunatati.
Alexia: Mancam la scoala.
Andreea: Ei mananca la scoala si noi pe unde apucam, prin oras.
CSID: Alexia, ati inceput sa fiti atente la ce mancati, va cantariti, cum e in gasca de prietene? Sau inca nu?
Alexia: Mai spunem: acum, gata, nu mai mancam. Dar a doua zi, daca e ceva bun, mancam.
Andreea: Dar nu e niciuna grasa din gasca lor, adica sunt in limite normale. Poate si pentru ca au multe activitati. Daca te misti si nu stai numai in fata calculatorului, cred ca pleaca kilogramele, daca mananci normal.
„Conteaza mult si cu cine te duci cand faci sport. Chiar daca-l faci singur, e important sa ai alaturi de tine pe cineva care sa-ti placa, un antrenor care sa fie bun si cu care sa ai o compatibilitate. Si daca am gasit toate aceste elemente, nu vad de ce as renunta la Pilate, pe care-l fac de an de zile.”
CSID: Alexia, iti plac dulciurile?
Alexia: Eu sunt o fire foarte pofticioasa. Deci trebuie sa fac sport ca altfel ma ingras 🙂
CSID: Dar n-ai inceput inca sa te cantaresti?
Alexia: Cateodata.
CSID: Ai un corop foarte fit pentru varsta ta!
Andreea: Pai iti dai seama ca face sport de la 4 ani. Si de atunci nu s-a mai oprit. De 10 ani face sport intruna, chiar daca le-a schimbat. Acum s-a oprit un pic si se gandeste ca sa faca totusi ca sa nu stam pe loc.
CSID: Pilates-ul nu te tenteaza?
Alexia: Am facut o data si ma gandeam sa merg si eu cu ea.
Andreea: Zicea ca i se pare ca e foarte simplu cand vedea din afara. Si a doua zi nu s-a mai miscat. Mai tii minte? 🙂
Alexia: Da.
Andreea: Si atunci cand a venit, ea facea dans in fiecare zi, avea multe antrenamente.
CSID: Ti-ar placea o cariera de fotomodel?
Alexia: Nu stiu, am fost o data si mi s-a parut foarte greu. Mi se pare ca trebuie sa ai chiar sansa sa ajungi cineva cunoscut.
Andreea: Sunt foarte multe fotomodele si foarte putine de care stie chiar toata lumea. Si daca nu ajungi sa fii una din cele cateva…
CSID: Deci totul sau nimic.
Andreea: Exact. Tot timpul radem pentru ca am multi prieteni care-mi spun ca seamana cu Andreea Diaconu. Si ii povesteam ca am cunoscuta-o pe Andreea Diaconu exact cand avea varsta ei. Avea 14 ani si nu mi-am imaginat niciodata ca avea sa fie atat de cunoscuta si atat de buna. Imi pare atat de bine pentru ea!
CSID: Apropo de consecventa si de disciplina, sa vorbim putin si despre campania de prevenire a cancerului de san in care esti implicata de ani de zile. Alexia este deja mare. Te ajuta in campanie?
Alexia: Da, o ajut, dar mie mi-e frica de analize. 🙂
Andreea: Ma ajuta in orice campanie, dar ii e frica de analize, de doctori. Acum e mai bine, dar cand era mica ii era chiar frica. La 6 ani, a avut un accident intr-o vacanta, in Turcia. A cazut la o piscina si s-a lovit, s-a ranit la barbie si au cusut-o si cred ca de atunci a suferit un soc. Atunci nu s-a intamplat nimic, a reactionat bine, dar dupa momentul respectiv, a dezvoltat o fobie fata de ce inseamna doctor si spital, pe care incet, incet incercam sa o tratam.
CSID: Ce-ai observat de cand esti imaginea campaniilor de lupta impotriva cancerului de san?
Andreea: Cred ca este o lupta de lunga durata, dar, uitandu-ne pe cifre, putem sa vedem ca sunt mai multe femei care se duc la control, ceea ce inseamna ca toate campaniile au avut efect. Chiar si faptul ca o data pe an, de 1 Octombrie, avem un eveniment si lumea vede si aude inca o data, e foarte util pentru ca le atragem atentia ca ar trebui sa se duca la un control anual de preventie. In plus, faptul ca s-au pus in miscare aceste mamovanuri, unitatile mobile de analize, de control, care merg prin sate si prin zonele defavorizate, unde omaneii n-au cum sa ajunga la medic, nu au bani, nu ai cunostinte, nu mai spun de faptul ca sunt niste analize gratuite, ceea ce este destul de important pentru localnici, nu poate sa fie, decat de ajutor. Si daca reusim sa salvam un om si sa-l aducem la medic, ma simt fericita!
CSID: Tu Alexia cum te-ai implicat in aceste campanii?
Alexia: Odata am fost la una din campanii unde am impartit bilete de tombola si am mai dansat impreuna cu cateva prietene de la scoala cand s-a facut la ASE un flashmob. Mie imi place sa ajut oamenii si sunt pentru drepturile omului.
CSID: Chiar asa, ce profesie te-ar tenta?
Alexia: Ori avocat, ori medic sau poate in televiziune. Mie imi place sa vorbesc, sa dezbat.
SURSA ARTICOL: CE SE INTAMPLA, DOCTORE? / OCTOMBRIE 2014
Interviu: Beatrice Osanu
